Invitație la dialog

Astăzi, 13 noiembrie, am participat la adunarea organizată de primărie care a avut tema principală termoficarea. În mare parte a semănat cu o veritabilă conferință de presă ținută de primar, rolul jurnaliștilor fiind jucat de cetățenii interesați de termoficarea orașului.
Am fost plăcut surprins de atmosferă. N-am remarcat niciun cetățean încruntat, pus pe harță, montat să facă reproșuri edililor. Ba chiar au fost prezenți oameni cu notorietate, precum profesorul Chiriacescu care, în stilul caracteristic dascălilor, a sugerat edililor să se folosească pe viitor de presiunea pe care o pot face cetățenii rezonabili în rezolvarea litigiilor dintre primărie și unii membrii ai comunității. Vizată era pierderea finanțării reabilitării Casei de Cultură din cauza unor chiriași care n-au vrut să renunțe la contractele de închiriere cât timp ar fi fost făcute lucrările de renovare. De neînțeles. La reciprocitate și primăria n-ar mai trebui să le prelungească contractele de închiriere când acestea vor expira.
Revenind la subiect, am fost informați de către primar că ultimile componente necesare instalației centralei au fost achiziționate și se preconizează că până joi, 16 noiembrie, vor fi montate iar în cursul zilei de luni, 20 noiembrie, să se atingă parametrii optimi de funcționare. S-a subliniat foarte clar că noua firmă a primăriei, cea care administrează termoficarea, nu va mai semna niciun contract cu beneficiarii dacă aceștia nu vor avea montat gigacalorimetru, furnizarea de agent termic în regim paușal nu va mai fi posibilă. S-a abordat și problema furturilor din rețea, primarul rugând pe cei prezenți să aibă o atitudine responsabilă și să semnaleze orice nereguli observă. Am fost informat că tariful gigacaloriei va fi cel de anul trecut, 137 lei cu TVA, principiul după care se va stabili ulterior tariful va fi acela al nonprofitului, adică tariful se va stabili în funcție de cheltuielile de administrare (combustibil, transport, salarii, apă, întreținere) în directă concordanță cu veniturile obținute din furnizarea agentului termic. Deci, anul viitor tariful gigacaloriei se va stabili în funcție de rezultatele financiare ce se obțin în această iarnă, tariful putând scădea, rămâne același sau crește, promisiunea primarului fiind aceea de transparență totală în ceea ce privește stabilirea prețului gigacaloriei.
Una peste alta, au fost 45 minute interesante, care sper că vor recidiva, un bun început de însănătoșire a climatului comunității, greu încercat în anii trecuți.

De ce a pupat Juncker acolo unde a scuipat poporul român?

Şi a venit Stăpânul, iar trepăduşii noştri au intrat în trepidaţie. A venit șeful ăl mare de la Bruxelles. Ca de obicei, politicienii dâmbovițeni au început să facă „sluj“ și să se gudure pe lângă manșetele pantalonilor ștabului european. În servilismul lor bolnav nici nu și-au dat seama că au ratat o mare șansă pentru România. Poate ultima. De ce s-a întâmplat acest lucru, ne vom lămuri în continuare. Intrarea României în Uniunea Europeană a avut și are profitorii ei. Primii dintre ei sunt politicienii și rudele lor. Sau amantele…

După aceştia, alţi profitori. România are alocat un număr frumuşel de funcţii în megabirocrația europeană. Foarte bine plătite, de altfel. Bugetarii bruxellezi proveniţi din România sunt nişte răsfăţaţi ai sorţii, câştigă mult fără să facă mai nimic şi, dacă au noroc, pot ajunge chiar şi miniştri în guverne tehnocrate constituite ad-hoc. Nu se poate omite nici o parte a societăţii civile, bine antrenată pentru a apăra interese străine nouă, pe banii europeni. Şi am văzut cum reprezentanţii acesteia atacă cu ferocitate pe oricine nu le convine.

Cei mai mulți dintre ai noștri sunt pierzători. Milioane de români au fost nevoiți să plece ca să-şi câştige traiul în ţările mai bogate. Unii vor sări imediat, spunând că avem doctori, IT-işti și ingineri foarte bine apreciaţi acolo. Dar câţi reprezintă aceştia din cei 3,5 milioane de români plecaţi? Poate o zecime? Restul sunt obligaţi să facă munci grele, umilitoare sau prost plătite. Nu sunt deloc încântaţi şi ar prefera, dacă ar putea, să se întoarcă la familiile lor de aici, la copiii lor care suferă cumplit, ajungând chiar și la sinucidere, la soţii sau soţiile lor, la părinţii lor în vârstă.

Însă nu pot face acest lucru. Femeile noastre mai norocoase lucrează în case decente, îngrijind străini bătrâni, schimbându-le pamperşii folosiţi. Cele mai puţin norocoase ajung în altfel de case şi sunt şi mai crunt exploatate. Bărbaţii fac munci grele, unele calificate, altele nu, înghiţind şi ei dispreţul şi xenofobia din ţările unde ajung. Prostia cum că s-au dus în străinătate să trăiască mai bine este crezută numai de cei care sunt predispuşi la aşa ceva. Nici cei care au rămas în ţară nu sunt prea fericiţi. Excepţie face tânăra generaţie, care nu a dat încă piept cu cruda realitate.

O armată formată din politicieni, ziarişti şi oengişti face o gălăgie fenomenală, în aşa fel încât adevărul, spus oricum de prea puţine voci, să nu se audă în vacarmul general. Realitatea lor este că, dacă ei trăiesc bine, este suficient. Restul nu contează. Ni se împuie capul cu dreptul la liberă circulaţie, cu locurile de muncă produse de multinaţionale la noi în ţară, cu mall-urile în care prostimea îşi petrece timpul liber, pentru că altceva nu are ce face. Deschisul unei cărţi, de exemplu, le dăunează grav sănătăţii. Ni se arată munţii de mâncare din hypermarketuri şi maşinile străine, ca argumente supreme.

Adevărul nu stă deloc aşa. Dacă vorbim despre investiţii creatoare de locuri de muncă, vom vedea că stăpânii noştri europeni au investit mult mai mult decât la noi în ţări non-UE, cum ar fi Turcia şi Rusia. Mulţi români s-ar lipsi de dreptul la liberă circulaţie a forței de muncă numai să stea cu copiii, soţii şi părinţii lor. Mâncarea de hypermarket nu are gust, este scumpă şi dăunătoare sănătăţii. Nu mai vorbesc despre maşinile care au ajuns să ne sufoce oraşele şi sănătatea, deoarece cocalarul român nu se dă jos de la volan nici când se duce la toaletă.

Teme precum distrugerea industriei si capitalului românesc, dar și cedarea pe mai nimic a pământurilor și resurselor naturale sunt, cel mai adesea, ignorate și ele. Cei care cred că trebuie să fim o națiune demnă și prosperă în cadrul unei uniuni în care toate țările au drepturi egale sunt acuzați de naționalism. Niște oameni retrograzi, care se împotrivesc progresului. Progresului Germaniei, Franței, Austriei, Olandei și al altora, firește. Bineînțeles că aceia care lansează aceste acuzații nu prea gândesc, dar ce mai contează… Ei cred că trebuie să ne manifestăm umil vasalitatea, să ne clamăm inferioritatea în fața marilor licurici și să le su… Pardon! Era să-l citez pe Băsescu…

Revenind la vizita licuriciului european, un lucru straniu s-a întâmplat. Cel puțin așa cred unii, mai neștiutori. Acesta a pupat chelia unde au scuipat în vara anului 2012 foarte multe milioane de români. Cum așa? Pentru cunoscători, acest lucru este simplu. Se încearcă a se crea în UE o contrapondere Axei Germania-Franța. Grupul de la Vișegrad s-a pus pe lucru, însă are nevoie de o mai mare anvergură. O Românie aliată în acest demers ar clătina serios puterile Axei. Și uite cum am devenit și noi importanți. În situația actuală, Juncker ar pupa chelia oricărui politician român, oricât de compromis, numai să-l țină de partea Axei. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem noi este însă aceasta: ne vor vinde iarăși preacinstiții noștri politicieni? Pentru că așa se pare…

Articol al doamnei Simona Popescu din Cotidianul.ro

Cum tot românii sunt "corupții", când nu mai sunt ei la butoane?!

O tragedie - una din multele - care confruntă România de azi este că, până la urmă, toate conflictele principale din politică, economie și societate ajung să fie judecate la Curtea Constituțională. Motivul aparent este că legile sunt în mod deliberat redactate interpretativ și forțele în dispută, tot în mod deliberat, trag cu interpretarea pe turta intereselor lor. Motivul real este însă altul: capitalul străin, care a ajuns să dețină proprietatea de control asupra economiei, nu vrea să se mai încurce cu o administrație rezultând din democrație (vot popular, parlament, partide, guverne politice etc.), presând pentru structuri numite (procuratură, guverne tehnocrate), în locul celor alese. Și este inevitabil ca aceste încercări tragice să nu genereze conflicte de constituționalitate, căci Constituția, bună sau rea cum este, a fost redactată în spirit democratic și pentru un stat de drept, și nu pentru o colonie. Ar fi interesant ce ar decide Curtea Constituțională dacă ar fi sesizată asupra constituționalității relațiilor dintre instituțiile statului în problema de fond: este un fapt real că Parchetele, în ciuda dotărilor mereu mai solide, nu descoperă niciun străin „corupt“, cu toate că întreaga axă majoră a economiei, punctele ei strategice, pârghiile de control, într-un cuvânt, decizia, se află în mâna străinilor. Altfel spus, cum tot românii sunt corupții, când nu mai sunt ei la butoane? Cred că onor Curtea Constituțională ar fugi ca dracu’ de tămâie de speța cu pricina, probabil inventând un motiv pentru care nu s-ar considera competentă în materie.

Cum deci se face că România furată de români se află în mâna străinilor? Singurul scenariu care ar putea explica faptul obiectiv adus în atenţie de această întrebare retorică ar fi acela că, mai întâi, românii au furat economia, luându-o prin rapt sau pe daiboj de la statul care o deţinea total acum un sfert de veac, şi, apoi, fiind foarte proşti, au vândut-o la străini, căci altfel cum ar fi putut aceasta să ajungă la străini în toate poziţiile strategice de control şi cu toate pârghiile de acţiune şi decizie?!

Or, o cercetare sumară - chiar şi o simplă aducere aminte - ne indică faptul că străinii au luat economia direct de la stat, şi nu de la nişte privaţi români, ajunşi intermediari între statul pe care îl furaseră şi străinii imaculaţi veniţi aici să ne salveze. Să evocăm cazul pieselor strategice: Petrom (cu toate resursele de petrol şi jumătate din cele de gaze), distribuţiile de energie (70% din cele de carburanţi, 100% din cele de gaze, 80% din cele de electricitate), băncile, toate industriile (siderurgia, metalurgia feroasă, metalurgia neferoasă, construcţiile auto), telefonia fixă, sistemul de asigurări. Singurul domeniu în care înlocuirea unor structuri româneşti cu unele străine s-a făcut după regulile capitaliste, indiferent dacă ne convin sau nu, dar nu prin jaf la drumul mare, a fost retailul, ajuns în mâna reţelelor străine mai puternice prin eliminarea chioşcarilor români.

Şi atunci, din două, una: ori admitem că tranziţia de la comunism la capitalism s-a desfăşurat în spiritul regulilor capitaliste în care câştigă cel puternic, indiferent dacă ar fi să se calce pe cadavre – adică aşa cum s-a derulat cât de cât în retail –, şi atunci nu mai vorbim de furturi şi devalizări, ori, în cazul în care acceptăm că tranziţia s-a făcut cel puţin în bună măsură pe bază de furt, trebuie să fie inclusă la loc de cinste în domeniu contribuţia capitalului străin la jaf. Şi anume, având în vedere că o contribuţie în chestiune nu se poate măsura altfel decât cu proporţia în care s-a ales până la urmă fiecare din jaful cu pricina, să se recunoască deschis şi oficial furtul României de către capitalul străin, în comparaţie cu care furtul de către români rămâne un biet bebeluş! Căci capitalul străin externalizează către ţările de origine profituri înainte de fiscalizare de cel puţin 35-40 miliarde de euro pe an. Niciun sfanţ din aceştia, odată trimişi în străinătate, nu se mai învârte prin economie. Sunt dispăruţi iremediabil. Sunt pierderi ireversibile. Nu că furturile străinilor sunt mai rele decât cele ale românilor, dar, obiectiv, banii furaţi de români mai rămân prin economie, în timp ce aceia furaţi de străini se duc iremediabil pe Apa Sâmbetei, fără întoarcere!

Sursa: Cotidianul.ro
Articol scris de economistul și publicistul Ilie Șerbănescu

Pe lângă articolul în sine, greu de combătut, mi-a plăcut și analogia pe care a făcut-o un comentator, Radu Humor, pe care o prezint mai jos:

Excepţional, maestre! Este ca şi cum s-ar fi furat de la o fermă de stat o turmă de oi, să zicem! Se fac anchete peste anchete şi se condamnă vinovaţii: doi ciobani români care au furat, puşi de cineva, oile pe timp de noapte, cum altfel, de-a rămas ţarcul gol! Dar culmea, că oile, în loc să fie găsite la ei, sunt bine merçi la nişte păstori străini, care au pus deja alţi ciobani, tot români, care să le mulgă mai departe, de data asta doar în folosul lor! Curat murdar, cum ar spune nenea ăla, dar doar curat, spune justiţia română, care n-are treabă cu noii proprietari, nici cu recuperarea oilor, ci cu hoţii noştri, cărora nici nu mai are ce le confisca, deoarece bruma de bani pe care-i luaseră au băut-o într-o seară, dar şi-o iau cu suspendare! Ai lor, în schimb, sunt bine merçi! Dacă mai dispare o oaie, tot statul român le-o plăteşte, căci ei sunt asiguraţi! Justiţie românească, sau prostie omenească?!

Vânt semeni, vânt culegi!

Patru posturi de consilieri ai USR din Consiliul General al Municipiului București au rămas vacante ca urmare a plecării acestora în Parlament. Ei ar fi trebuit înlocuiți cu următorii de pe lista de la alegeri. Numai că noii consilieri trebuie validați în plen. Din decembrie încoace, validarea este trecută pe ultimul loc pe ordinea de zi și, când se ajunge acolo, consilierii majorității se ridică și pleacă, lăsând ședința fără cvorum. Acum useriștii se tânguie, zic ei că este o dictatură a majorității prin care se încalcă voința electoratului exprimată prin vot, dar omit să menționeze cum se simțea majoritatea când cei patru fantastici făceau circ la ședințele de consiliu. Nu le plâng de milă, asta au semănat, asta culeg.

Așa ceva!? Greu de imaginat.

Personajul afirmă că trăiește în mama democrației.

Apelul unor academicieni români

Mi-o fila și mie o lampă, dar și ăstora!

Un ROMÂN mâhnit

"Am prieteni în piață care mi-au cerut ajutorul de nenumărate ori în încercarea de a salva copii grav bolnavi, ai lor sau ai prietenilor lor. Cancer sau alte boli nenorocite venite din prea multă sărăcie și lipsuri de tot felul. I-am ajutat mereu pentru că de fiecare dată au fost refuzați de multinaționalele la care lucrează.

Acum prietenii mei protestează cerându-și dreptul lor normal și firesc de a se anula, de a nu mai exista. Undeva, în sufletul meu ceva s-a frânt definitiv. Nimic, niciodată nu va putea repara rana asta prea larg deschisă. Români contra Români asta a făcut iohanis. Târgoviște ...", a scris Florin Chilian pe Facebook.

Cine pare a fi în spatele protestelor

Simplu. Adevăratul proprietar al României, cel ce deține capitalul și implicit cel care decide, capitalul străin.

Proprietarul străin al României, neasumându-și nicio răspundere, a lăsat în seama clasei politice și administrației românești administrarea țării chiar dacă sunt incompetente și neperformante. Proprietarul străin al țării nu răspunde de nimic. Pentru justiția română, este bibelou de porțelan. DNA dă iama doar printre români, străinii lipsesc, deși, 70-80% din achizițiile publice, obiectul principal al dosarelor DNA, sunt derulate cu străini și nu cu români. Și atunci din două una: ori nu există corupție, ori, dacă este, în aceasta sunt implicați străini. Nimeni nu dă însă atenție realităților, verificate cifric, dacă nu convin proprietarului străin. Dacă România ar fi administrată de proprietarul de drept, ce-ar mai face DNA? Ar închide ușile?! Căci, vai, cum ar putea să se atingă de icoanele aduse de pe la Berlin, Paris sau Bruxelles?!

Clasa politică și administrația românească au fost lăsate să fure anual zeci de MILIOANE de euro prin încălcări de legi și acte jenante de corupție, iar, în schimb, acestea s-au făcut a nu vedea că proprietarul străin fură zeci de MILIARDE de euro anual, îndeosebi prin externalizarea înainte de fiscalizare a fabuloaselor profituri realizate în România din exploatarea salahorială a salariilor mici.

Lucrurile au luat-o razna în seara zilei de 11 decembrie 2016, când un haiduc de Teleorman a câștigat alegerile promițând românilor că va fura de la bogați și va da la săraci. Practic, cei care fuseseră desemnați de proprietarul României să administreze au pierdut alegerile neimplicându-se în campanie, bazându-se pe locomotiva prezidențială precum au făcut-o și predecesorii. Nici nu vreau să mă gândesc ce muștruluială a luat prezidentul de la proprietar când a fost chemat să dea explicații la Strasbourg. De fapt se vede cu ochiul liber din comportamentul, să-l numin politicos, bizar, al acestuia.

Când proprietarul a constatat că haiducul teleormănean n-a glumit și îi strică socotelile a declanșat jihadul. Au ieșit la smardoială cu toate forțele interne, prezidentul cu instituțiile din subordine, justiție și o parte din SRI, Partidul Popular Maghiar din Transilvania, Consiliul Național Maghiar, Casa Regală, cât și cu forțele externe, Ambasada Germaniei, Comisia Europeană, Partidul Popular European, camerele de comerț franco-română, germano-română, partenerul strategic de peste ocean etc.

Am remarcat totuși cu această ocazie și câteva voci de patrioți în Parlamentul European. De departe cel mai echilibrat, Mircea Diaconu, Claudia Țapardel și Maria Grapini ("Domnule prim-vicepreședinte (socialistul olandez Frans Timmermans), spuneați de suveranitate în discursul dumneavoastră, în același timp cereți guvernului. Păi ori avem suveranitate, Parlament, Guvern, rezultat în urma alegerilor, ori dumneavoastră impuneți.")

Nu există niciun dubiu, într-un final proprietarul își va impune voința. Probabil Dragnea va guverna ca timp între Mihai Răzvan Ungureanu și Cioloș.

Și dacă te gândești bine, toate acestea pentru nenorocitul ăla de salariu minim pe economie de 1.450 Lei. Angajatorul plătește 45 Lei (10 euro) taxe în plus față de cât plătea când salariul minim pe economie era 1.250 Lei.

Plagiat vreo 4%, deci nu se pune, din „România, o colonie la periferia Europei” a economistului Ilie Șerbănescu.