Românul care votează UDMR

La parlamentarele din 2016 prenumele reprezentanților UDMR din cele 16 secții de votare din Nehoiu erau neaoșele nume ungurești: Ion, Adrian, Paula, Constantin, Vasile, Nicolae, Maritanța, Gheorghe, Romeo-Lucian, Cornel.

La europarlamentarele din 2019 s-au modificat cu alte nume neaoșe ungurești: Viorel, Corina,  Margareta, Georgian, Ion, Nicolae, Elena Janina, Cornel, Valentin, Constantin, Florin, Dumitru, Elena.

Europarlamentare 2019 Nehoiu

Nu votez pe 26 mai 2019

Din cauză de referendum. Practic, secretul votului nu mai există! Pare ciudat, dar este cât se poate de adevărat că acest referendum devoalează votul pentru europarlamentare, căci, în funcţie de voinţa alegătorului de a lua sau a refuza să ia buletinele pentru referendum, reprezentanţii partidelor din comisiile electorale ştiu exact cu cine a votat respectivul!

Lucrurile sunt simple. Să luăm în discuţie cele două situaţii posibile:

1. alegătorul cere şi buletinul pentru europarlamentare şi pe cele pentru referendum;

2. alegătorul cere doar buletinul de vot pentru europarlamentare şi refuză să ia buletinele de vot pentru referendum.

De aici decurg şi consecinţele, adică membrii comisiei, formaţi din reprezentanţii partidelor, vor şti exact cu cine votează omul din faţa lor! Practic, secretul votului este pulverizat, căci, înainte ca omul să intre în cabina de vot, toată comisia va şti exact cu cine va vota!

Dacă vine în circumscripţia electorală un simpatizant al PNL sau USR, el va dori, desigur, şi cele două buletine pentru referendum. În acest caz, PSD-iştii din comisie îl vor putea nota pe „lista neagră” şi, când omul va avea nevoie de o adeverinţă, autorizaţie sau ajutor social, s-ar putea să aibă probleme! Nu este convenabil nici pentru un simpatizant PSD, în momentul în care primarul și aleșii în Consiliul Local nu mai sunt majoritari PSD! Atunci, nu e normal ca, în mintea alegătorului, să apară un dubiu, căci, dacă va lua cele două buletine pentru referendum, va fi clar că va vota cu PNL sau USR la europarlamentare, iar dacă nu le ia va fi clar că va vota cu PSD? Nu înseamnă asta că degeaba se va duce după cortină să pună ştampila, din moment ce toată lumea ştie cu cine a votat?

Nu este cazul să mearg la vot, din moment ce dreptul meu de a vota ar putea să devină sursa unor neajunsuri pe care mi le pot face cei care deţin puterea în Nehoiu la un moment dat. Cred că în principalele partide chiar s-a discutat despre o astfel de monitorizare a celor care vor cere buletinele pentru referendum sau le vor refuza.

În concluzie, boicot total. Pentru a evita eventualele consecințe urâte pentru mine și familia mea.

Iubirea chiar se votează!

Nehoiu se dezmorțește

Nehoiu se dezmorțește. Europarlamentarele reprezintă primul test pentru marea bătălie din vara anului viitor, fotoliul de primar. Al doilea test îl reprezintă prezidențialele din noiembrie sau decembrie. La primul test nu cred că electoratul nehoian va fi entuziasmat. Miza nu este locală este a celor de la centru. Un absenteism consistent va avantaja partidele mari. Există și un partid care n-a trecut prin botezul votului dar țintește să treacă pragul electoral, ba chiar să se apropie de două cifre procentuale.

Indiferent de rezultatele votului din primul test, de la europarlamentare, configurațiile actuale ale partidelor nu se vor schimba până la cel de-al doilea test, alegerile prezidențiale. Aici lucrurile se vor schimba. Tot românul iese din casă ca să-și voteze tătucul. Tătucul actual pare să aibă cele mai mari șanse.

Dacă planetele se aliniază nemțește, în secunda doi se va declanșa tsunamiul emoțional legat de lipsa autobahnelor autohtone urmat inevitabil de demisia actualului guvern. Va apărea o necunoscută. Guvern tehnocrat susținut de o majoritate din care face parte PSD sau se va încropi altă majoritate fără PSD!

Doar în varianta majorității fără PSD se poate modifica legea electorală pentru locale, cu revenire la alegerea primarului din două tururi.  Dar trebuie s-o facă repede, prin OUG, știut fiind faptul că nu este indicat să modifici legea electorală cu mai puțin de 6 luni până în momentul votului.

În orice altă variantă PSD-ul nu este PNȚ-CD, să se apuce să-și dea cu tesla-n … genunchi! Votul dintr-un singur tur avantajează partidele mari.

Pronostichez că la localele din vara lui 2020 se va vota primarul dintr-un singur tur de scrutin. În această variantă cu cât sunt mai mulți candidați, cu atât șansele de a rămâne primar actualul sunt mai mari. Cea mai bună variantă pentru „opoziție” este să se prezinte la locale cu un candidat unic.

Dintr-un tur sau din două!

De la posesorul blogului albastru am aflat o veste bună pentru unii și proastă pentru alții. Cică vor fi două tururi de scrutin la alegerile locale pentru primar ce vor avea loc în vara anului viitor. Altul sare repede și zice că e o veste bună pentru toată lumea, că astfel va fi ales cel mai bun! Sigur, în funcţie de momentul la care sunt luate în discuţie, variantele de vot într-un singur tur sau în două tururi pot avantaja ori dezavantaja unul sau unele grupări politice. Dar, faptul că, la un moment dat, după calculele pe care le fac, unii politicieni pierd într-un anumit sistem de vot, nu trebuie confundat cu pierderea caracterului democratic al alegerilor.

Despre alegerile în două tururi de scrutin se afirmă că asigură o mai mare reprezentare a electoratului, întrucât candidatul ales în turul 2 va fi cel care va obţine voturile a cel puţin 50%+1 dintre alegătorii care votează valabil. În cazul alegerilor într-un sigur tur de scrutin, este posibil ca învingătorul să coboare, chiar mult, sub procentul de 50%.

Problema care se pune este ce înseamnă şi dacă există în realitate “reprezentativitatea” celui ales. E de ajuns să ne gândim la cum arată în toată ţara, străzile, şoselele, drumurile, sistemul de încălzire, canalizarea, straturile de iarbă, plantaţiile de panseluţe, fântânile cântătoare etc. etc., pentru a ne pune întrebarea dacă şi pe cine reprezintă, cu adevărat, un primar după ce a fost ales cu peste 50% voturi, în două tururi de scrutin.

Cel care este ales prin vot, potrivit regulii şi procentelor stabilite prin lege, este ales şi atât. Fără grade de comparaţie în funcţie de procentul obţinut. Un ales cu 99% voturi nu are mai multe drepturi şi obligaţii prevăzute de lege decât alt ales, cu un procentaj mai redus, deci cu o „reprezentativitate” mai redusă.


Pe de altă parte, votul într-un singur tur ar elimina trocurile murdare dintre partide pentru turul doi. După ce au „sondat” electoratul în turul unu, partidele încep negocierile pentru turul doi. Care numai de interesul alegătorilor şi de căutarea binelui public nu pot fi bănuite. S-a văzut asta din „realizărili” candidaţilor care au câştigat în turul doi, în urma acestor extraordinare şi esenţiale pentru democraţie trocuri politice.


Dacă partidele vor să facă alianţe pentru alegeri, pot să le facă înainte de primul tur. Şi să propună, din prima, candidaţi cu şanse reale, iar nu iepuri în turul unu, pentru procente de negociat „politic” în turul doi.


De asemenea, votul într-un singur tur poate creşte caracterul „util” al votului. Votul unui alegător chiar devine important şi poate crea acea majoritate utilă (chiar sub 50%) care să stabilească un câştigător, fără a mai fi nevoie de o altă majoritate, în turul doi, care să confirme sau să infirme opţiunea iniţială.


Fiind vorba despre un singur tur, care are, deci, rol decisiv, el nu are de ce să afecteze prezenţa la vot. Dimpotrivă, o poate stimula. Cine vrea să se exprime are ocazia, atunci.

La lipsa de diferenţă valorică dintre candidaţi, parcă mai echitabilă ar fi desemnarea lor prin tragere la sorţi. La suflantă sau la roata cu bile, cu ocazia unei sesiuni de extrageri pentru „premiile” lunare ANAF. Teoretic, ar dispărea şi coruperea alegătorilor.

Votul într-un singur tur a fost introdus de guvernarea intitulată de dreapta a lui Boc. Corect ar fi să se revină la votul în două tururi tot în timpul unei guvernări de dreapta, de ce să nu profite și guvernarea intitulată de stânga de beneficiile acestui sistem de alegere a primarilor dintr-un singur tur, ce, ei e mai proști!

Puie Moldea

Cică o poză face cât 1.000 de cuvinte. Proaspăta poză face 100.000 de cuvinte.

Greviști fără memorie și cu tupeu

Penibilul s-a instalat în România mai presus decât abuzul însuși. Ieșirea în stradă a magistraților arată o evidentă nemulțumire. Însă aceasta este una în continuarea actului de justiție absurd, banditesc, aflat în mecanismul unor personaje care nu au ce cauta în componența instanțelor de judecată.

Magistrații din România au fost formați și folosiți de-a lungul multor zeci de ani drept cozile de topor ale regimurilor politice. In ultimii ani, situația s-a schimbat în sensul că li s-a acordat o anume libertate inamovibilă pe care au utilizat-o în scopul intereselor proprii, de promovare frauduloasă , de câstiguri materiale, de relaționare cu mediul mafiot politic sau economic, și cu consecințe fatale actului de justiție. Cu un asemenea statut și posibilități de fraudare a legii, oamenii legii au făcut propria lege în modul cel mai delirant posibil.

Ieșirea în stradă a magistraților îi discreditează iremediabil pe un anumit segment de timp, cu consecințe extrem de grave pentru percepția legii și legalității în mediile de risc. In plan general, intrarea în funcțiune a Secției pentru Infracțiunile din justiție reduce semnificativ infracționalitatea publică. Gestul lor seamănă unei revolte a securiștilor contra unei legi a lustrației. Dacă ar fi fost obligați să își asume condiția legal profesională, magistrații ar fi demonstrat altfel, având la dispoziție alte modalități, însă acelea nu pot funcționa fără integritate și profesionalism desăvârșit. Pentru acestea este nevoie de un alt tip de comportament socio-profesional, unul pe care magistrații momentului l-au pierdut în mizeriile tranzacționate în care au fost implicați, contra legii și Constituției.

Dorind să rămână în afara legii, adevărați milițieni ai aplicării legii bunului plac, se pare că au văzut negru în fața ochilor cu transformarea în Departament a Secției privind Infracțiunile din Justiție. Văzând justiția la fel cu mediul infracțional, adevărat domeniu privat, al matrapazlâcurilor cu monopol, magistrații greviști din România chiar au pierdut lipsa măsurii, ceea ce e grav și lipsit de minim bun simț.

După zecile de ani de comunism dur și degringoladă ulterioară, greva magistraților oferă un spectacol dezgustător. Fie ca Secția de investigare a Infracțiunilor din Justiție să intre cât mai repede și profesionist în activitate, spre binele românilor și al magistraților de vocație!

Sursa: https://www.cotidianul.ro/grevisti-fara-memorie-si-cu-tupeu/

Şandramaua europeană se va face praf şi pulbere!

Doamne-ajută!

Salubritate

ProRomânia strânge deșeurile din PSD. Buzăul se lasă greu!

Gilets Jeunes

Senatorul Daniel Zamfir spune:

„Ce am aflat azi, după audierea președintelui Consiliului Concurenței:

În 2008 prețul barilului de petrol era 140 de dolari iar prețul la pompă era 3 lei. In 2018, prețul barilului e 70 de dolari, deci la jumătate, iar prețul la pompă e 6 lei, adică dublu!!! Asta în condițiile în care taxarea e la un nivel scăzut față de media europeană și mai avem și ceva rezerve de petrol. Cum o fi asta? Am convenit ca în luna ianuarie să finalizeze un raport cu privire la eventualele practici neconcurențiale. I-am solicitat de asemenea să finalizeze și raportul cu privire la practici similare în sistemul financiar bancar. E momentul să oprim jecmănirea românilor sub umbrela economiei de piață! #vremdreptate”

Cumpărați VESTE GALBENE, până nu se scumpesc, este inevitabil ca valul să ajungă si pe la noi, la primăvară, după ce a măturat teritoriul francez, belgian, german și bulgar!

1918 - Cuvintele sunt de prisos

Rezoluția ipocriziei

Lovitura de grație

Camera Deputaților, în calitate de for decizional, a adoptat pe 10 octombrie 2018 o lege care facilitează încadrarea străinilor non-UE în piața muncii. Proiectul de lege nr.423/2018 a fost adoptat cu un singur vot împotrivă, acela al deputatului liberal Daniel Gheorghe care a afirmat că „Efectul pervers al legii este acela de a pregăti terenul pentru imigrație economică masivă dinspre Asia și Africa. Acum majoritatea socialistă pare a se pregăti să ne ofere visul progresiștilor, „o țară ca afară” cu „zone urbane interzise” și multiculturalism de cartier!”

Ce să-i faci! Ale tinereții valuri. Idealismul specific tinerilor.

În schimb, bătrânii politicii aflați în opoziție, Orban, preacinstitul Ponta, au ridicat și mâinile și picioarele la ordinul stăpânului de la Bruxelles. Diezii rezistenți, Gâdea, Gușă și CTP mucles. Joc de glezne. N-a văzut, n-a auzit.

Companiile care se plâng că nu găsesc angajați pe salariul minim pe economie vor privilegiile, beneficiile și securitatea oferite de o țară membră UE (plătite cu un tribut greu de întregul popor), plătind salarii la nivel de Bangladesh, Vietnam, India, Congo. Această lege adoptată de întreaga clasă politică și trimisă la promulgare neamțului-patriot este lovitura de grație pe care o dau politicienii români propriilor concetățeni. Ce mă cutremură mai mult este blatul dintre politicieni și presă atunci când este vorba de interesele stăpânilor de drept ai coloniei.

Veorica singurica

Se tot rostogolește ideea că Veorica n-a fost susținută în Parlamentul European nici de familia socialistă europeană. Pentru indivizi cu circumvoluțiuni minime este adevărul absolut, dar dacă cugeți un picuț descoperi că Timmermans este mai întâi olandez și pe urmă socialist, mai ales că se apropie alegerile europarlamentare care au loc în țările de baștină. Îi doare la moțul băștii pe cetățenii olandezi susținători ai socialiștilor de guvernul socialist din România - pe dreapta! În campania electorală cetățenii olandezi vor întreba candidații ce au făcut și ce au de gând să facă pentru țara lor, dacă mai durează mult până cumpără o firmă olandeză sau chiar statul olandez (numai în România a prins propaganda stupidă că statul este cel mai prost gestionar, de parcă în mediul privat ar lucra extratereștrii, nu tot pământeni!) Portul Constanța care amenință supremația Portului Amsterdam, ca principală poartă a mărfurilor ce le importă Europa continentală din orient! Familia politică n-are nicio treabă în prima fază, aceea de a accede în Parlamentul European, doar pentru alegerile de șefi și șefuleți în interiorul Parlamentului, familia are importanță. Cele două faze nu se pot inversa, mai întâi trebuie să fi ales europarlamentar și după aceea vicepreședinte al Parlamentului.

Drept la ștergere

După postarea:

i-am răspuns:

„Evident că nu vă plac, dar asta nu înseamnă că trebuie să se rezume la înjurături! Am comentat în principal subiecte și nu neapărat subiecți. Nu vă mai victimizați, sunteți politician, persoană publică și cetățenii cărora le cereți votul au dreptul să cunoască ce gândiți despre subiecte de interes public. Am mai spus-o, nu vă obligă nimeni și nimic să publicați comentariile mele. În momentul în care nu mai publicați evident că voi înțelege și nu vă mai deranjez. Oricum nu pierdeți nimic, nici măcar nu vă votez. Cu certitudine la europarlamentare nu mă prezint. Am mai declarat că sunt eurosceptic și nu am nicio așteptare de la entitatea numită pompos Uniune Europeană. Mi se pare maximă ipocrizie din partea mea să merg la vot și să legitimez o construcție în care nu mai cred.

L-am votat pe Ponta la prezidențiale și dacă mâine ar fi prezidențiale, în aceeași competiție cu un etnic străin, l-aș vota din nou fără să stau pe gânduri chiar dacă persoana Ponta și anturajul acestuia nu-mi plac deloc! Criteriile după care facem anumite alegeri nu țin neapărat de plăcut sau neplăcut.”

N-a publicat, are tot dreptul din lume și a șters comentarii ale mele pe care le publicase anterior, iarăși are tot dreptul din lume, precum îl am și eu să-mi iau vorbele înapoi. Frumos ar fi fost doar să nu publice comentariul.

Oare mântuitorii vestici chiar nu știau!

Delegația ALDE din Parlamentul European trimite acestă scrisoare pentru ca toți colegii din Parlamentul European să știe și să înțeleagă ce s-a întâmplat în România.

Iată traducerea scrisorii care va fi trimisă astăzi, 23.09.2018:

"Stimate cancelar Sebastian Kurz

Stimate președinte al CE, Jean Claude Junker

Stimate vicepreședinte al CE, Frans Timmermans

Stimate președinte al PE, Antonio Tajani,

Stimați lideri ai grupurilor politice din PE, membri ai Conferinței președinților

În legătură cu dezbaterea convenită de Conferința Președinților cu privire la România, care va avea loc la 3 octombrie și în sprijinul scrisorii pe care am trimis-o alături de cererea noastră privind titlul dezbaterii "Impactul protocoalelor secrete asupra legii în România", vă rugăm să ne permiteți să vă oferim câteva informații pe care le considerăm utile.

În ultima sesiune plenară din 2017 a Parlamentului European, am avut o dezbatere privind statul de drept în România. Realizând faptul că informațiile disponibile nu erau suficiente pentru a se ajunge la o concluzie bine fundamentată, plenul a decis să trimită României o misiune de informare LIBE. Această misiune nu a ajuns niciodată în România din motive neclare, deși ar trebui o cercetare atentă înainte de a trece la acțiune.

Între timp, în ultimele luni, opinia publică românească a fost șocată după dezvăluirea accidentală a unui număr enorm de protocoale secrete încheiate între Serviciul Român de Informații (SRI), pe de o parte, și multe alte instituții și agenții de stat. Mai mult de 550 de protocoale au fost încheiate în ultimii 10-15 ani, din care aproximativ 350 sunt încă implementate, potrivit directorului SRI.

Cu toate acestea, cea mai tulburătoare dezvăluire se referea la protocoalele secrete din 2009 dintre Serviciul Român de Informații, pe de o parte, și Procurorul General, Curtea Supremă, Consiliul Superior al Magistraturii, pe de altă parte, care au permis o interferare flagrantă a serviciilor secrete în activitatea justiției. În 2016 a fost încheiat un nou protocol secret între SRI și Procurorul General. De fapt vorbim despre o rețea de acorduri secrete care a generat un sistem de justiție selectivă. În acest cadru, Serviciului Secret i s-a permis să efectueze investigații judiciare, interzise de Constituție. În urma acestei cooperări ilegale, sute de mii de conversații ale românilor au fost înregistrate ilegal. Mai mult, ca și în celebrul și infamul proces Dreyfuss, sentințele au fost date pe baza dovezilor care nu au fost prezentate celor inculpați, care în cele din urmă au fost condamnați fără a avea posibilitatea de a se apăra în mod corespunzător.

Practic, nici o înregistrare audio sau video adusă ca probă de către procuratură nu a putut fi verificată de experți neutri și obiectivi. În urma unor anchete neoficiale ale experților s-a descoperit că aceste înregistrări au fost falsificate, iar experții au fost hărțuiți de procurorii anticorupție. În mai multe cazuri, judecătorii au descoperit sute și sute de transcrieri false făcute de agenții SRI, iar în prezent mai mulți agenți SRI se află sub anchete penale.

Cu toate acestea, ar trebui să știți că acei judecători și procurori care au refuzat să pună în aplicare ordinele primite de la serviciul secret sau de la unii procurori anti-corupție (DNA) au fost acuzați de infracțiuni inventate și mulți dintre ei au fost condamnați la închisoare după procese nedrepte. Potrivit datelor oficiale furnizate de Direcția Națională Anticorupție (DNA), 63% dintre judecătorii români și 60% dintre procurorii români au fost supuși anchetelor penale în ultimii trei ani. Fără îndoială, scopul a numeroase investigații a fost acela de a controla judecătorii și procurorii, de a-i face vulnerabili la presiune pentru a face ceea ce li s-a ordonat. Independența procurorilor și a judecătorilor a fost afectată tocmai de agenții Serviciului Român de Informații și de colegii lor din DNA.

Unul dintre acești judecători, Stan Mustață, care a decis să vorbească, a murit brusc cu câteva luni în urmă, în condiții foarte suspecte, în timp ce se afla la închisoare.

În cele trei protocoale pe care le atașăm la această scrisoare, veți vedea referiri la protecția securității naționale. Dar, vă rugăm să fiți conștienți de faptul că acestea nu au fost implementate în legătură cu terorismul sau ceva similar. În România, conform unei decizii a Consiliului Superior pentru Apărarea Țării, un organism fără caracter legislativ sub coordonarea președintelui, corupția a fost considerată o amenințare la adresa securității naționale. De aceea, aceste protocoale au fost aplicate în cazuri individuale legate de corupție. Aceasta este explicația pentru care în România numărul mandatelor eliberate pentru "interceptarea comunicațiilor" (în majoritatea cazurilor de telefonie), bazat pe legea securității naționale, a fost mai mare decât oriunde în UE:

2009 - 3011;

2010 - 3183;

2011 - 3805;

2012 - 3602;

2013 - 3791;

2014 - 2692;

2015 - 2740;

2016 - 3660;

2017 - 2661;

1 ianuarie - 31 mai 2018 - 960

În toți acești ani, din cele aproape 30.000 de cereri, majoritatea lor provenind de la Departamentul Național Anticorupție, doar trei au fost respinse!

Durata acestor mandate a fost inițial de șase luni, însă cele mai multe dintre ele au fost prelungite ulterior pentru încă trei luni de fiecare dată, fără a se raporta la numărul maxim de solicitări de prelungire. Actualul președinte al Comisiei parlamentare pentru controlulul Serviciului de Informații a spus că, potrivit unor date pe care le-au primit, aproximativ 6 milioane de persoane au fost supuse supravegherii, inclusiv, de exemplu, în anul 2012, întregul Guvern și peste 100 de membri ai Parlamentului.

După cum puteți vedea din protocoale, procurorii au fost obligați să raporteze Serviciului de Informații la fiecare două luni ceea ce au obținut în investigațiile lor.

Având în vedere acest context dificil, delegațiile române din cadrul ALDE consideră că o dezbatere privind statul de drept trebuie să ridice și să evalueze în mod special aceste situații. Pentru a vă asigura că nu se vor mai întâmpla în România sau în niciun alt stat membru.

Din aceste motive, vă solicităm să vă sprijiniți propunerea noastră care are ca scop discutarea adevăratelor amenințări la adresa statului de drept și să acceptați titlul "Impactul protocoalelor secrete asupra statului de drept în România".

Renate Weber

Norica Nicolai

Invitație la dialog

Astăzi, 13 noiembrie, am participat la adunarea organizată de primărie care a avut tema principală termoficarea. În mare parte a semănat cu o veritabilă conferință de presă ținută de primar, rolul jurnaliștilor fiind jucat de cetățenii interesați de termoficarea orașului.
Am fost plăcut surprins de atmosferă. N-am remarcat niciun cetățean încruntat, pus pe harță, montat să facă reproșuri edililor. Ba chiar au fost prezenți oameni cu notorietate, precum profesorul Chiriacescu care, în stilul caracteristic dascălilor, a sugerat edililor să se folosească pe viitor de presiunea pe care o pot face cetățenii rezonabili în rezolvarea litigiilor dintre primărie și unii membrii ai comunității. Vizată era pierderea finanțării reabilitării Casei de Cultură din cauza unor chiriași care n-au vrut să renunțe la contractele de închiriere cât timp ar fi fost făcute lucrările de renovare. De neînțeles. La reciprocitate și primăria n-ar mai trebui să le prelungească contractele de închiriere când acestea vor expira.
Revenind la subiect, am fost informați de către primar că ultimile componente necesare instalației centralei au fost achiziționate și se preconizează că până joi, 16 noiembrie, vor fi montate iar în cursul zilei de luni, 20 noiembrie, să se atingă parametrii optimi de funcționare. S-a subliniat foarte clar că noua firmă a primăriei, cea care administrează termoficarea, nu va mai semna niciun contract cu beneficiarii dacă aceștia nu vor avea montat gigacalorimetru, furnizarea de agent termic în regim paușal nu va mai fi posibilă. S-a abordat și problema furturilor din rețea, primarul rugând pe cei prezenți să aibă o atitudine responsabilă și să semnaleze orice nereguli observă. Am fost informat că tariful gigacaloriei va fi cel de anul trecut, 137 lei cu TVA, principiul după care se va stabili ulterior tariful va fi acela al nonprofitului, adică tariful se va stabili în funcție de cheltuielile de administrare (combustibil, transport, salarii, apă, întreținere) în directă concordanță cu veniturile obținute din furnizarea agentului termic. Deci, anul viitor tariful gigacaloriei se va stabili în funcție de rezultatele financiare ce se obțin în această iarnă, tariful putând scădea, rămâne același sau crește, promisiunea primarului fiind aceea de transparență totală în ceea ce privește stabilirea prețului gigacaloriei.
Una peste alta, au fost 45 minute interesante, care sper că vor recidiva, un bun început de însănătoșire a climatului comunității, greu încercat în anii trecuți.

De ce a pupat Juncker acolo unde a scuipat poporul român?

Şi a venit Stăpânul, iar trepăduşii noştri au intrat în trepidaţie. A venit șeful ăl mare de la Bruxelles. Ca de obicei, politicienii dâmbovițeni au început să facă „sluj“ și să se gudure pe lângă manșetele pantalonilor ștabului european. În servilismul lor bolnav nici nu și-au dat seama că au ratat o mare șansă pentru România. Poate ultima. De ce s-a întâmplat acest lucru, ne vom lămuri în continuare. Intrarea României în Uniunea Europeană a avut și are profitorii ei. Primii dintre ei sunt politicienii și rudele lor. Sau amantele…

După aceştia, alţi profitori. România are alocat un număr frumuşel de funcţii în megabirocrația europeană. Foarte bine plătite, de altfel. Bugetarii bruxellezi proveniţi din România sunt nişte răsfăţaţi ai sorţii, câştigă mult fără să facă mai nimic şi, dacă au noroc, pot ajunge chiar şi miniştri în guverne tehnocrate constituite ad-hoc. Nu se poate omite nici o parte a societăţii civile, bine antrenată pentru a apăra interese străine nouă, pe banii europeni. Şi am văzut cum reprezentanţii acesteia atacă cu ferocitate pe oricine nu le convine.

Cei mai mulți dintre ai noștri sunt pierzători. Milioane de români au fost nevoiți să plece ca să-şi câştige traiul în ţările mai bogate. Unii vor sări imediat, spunând că avem doctori, IT-işti și ingineri foarte bine apreciaţi acolo. Dar câţi reprezintă aceştia din cei 3,5 milioane de români plecaţi? Poate o zecime? Restul sunt obligaţi să facă munci grele, umilitoare sau prost plătite. Nu sunt deloc încântaţi şi ar prefera, dacă ar putea, să se întoarcă la familiile lor de aici, la copiii lor care suferă cumplit, ajungând chiar și la sinucidere, la soţii sau soţiile lor, la părinţii lor în vârstă.

Însă nu pot face acest lucru. Femeile noastre mai norocoase lucrează în case decente, îngrijind străini bătrâni, schimbându-le pamperşii folosiţi. Cele mai puţin norocoase ajung în altfel de case şi sunt şi mai crunt exploatate. Bărbaţii fac munci grele, unele calificate, altele nu, înghiţind şi ei dispreţul şi xenofobia din ţările unde ajung. Prostia cum că s-au dus în străinătate să trăiască mai bine este crezută numai de cei care sunt predispuşi la aşa ceva. Nici cei care au rămas în ţară nu sunt prea fericiţi. Excepţie face tânăra generaţie, care nu a dat încă piept cu cruda realitate.

O armată formată din politicieni, ziarişti şi oengişti face o gălăgie fenomenală, în aşa fel încât adevărul, spus oricum de prea puţine voci, să nu se audă în vacarmul general. Realitatea lor este că, dacă ei trăiesc bine, este suficient. Restul nu contează. Ni se împuie capul cu dreptul la liberă circulaţie, cu locurile de muncă produse de multinaţionale la noi în ţară, cu mall-urile în care prostimea îşi petrece timpul liber, pentru că altceva nu are ce face. Deschisul unei cărţi, de exemplu, le dăunează grav sănătăţii. Ni se arată munţii de mâncare din hypermarketuri şi maşinile străine, ca argumente supreme.

Adevărul nu stă deloc aşa. Dacă vorbim despre investiţii creatoare de locuri de muncă, vom vedea că stăpânii noştri europeni au investit mult mai mult decât la noi în ţări non-UE, cum ar fi Turcia şi Rusia. Mulţi români s-ar lipsi de dreptul la liberă circulaţie a forței de muncă numai să stea cu copiii, soţii şi părinţii lor. Mâncarea de hypermarket nu are gust, este scumpă şi dăunătoare sănătăţii. Nu mai vorbesc despre maşinile care au ajuns să ne sufoce oraşele şi sănătatea, deoarece cocalarul român nu se dă jos de la volan nici când se duce la toaletă.

Teme precum distrugerea industriei si capitalului românesc, dar și cedarea pe mai nimic a pământurilor și resurselor naturale sunt, cel mai adesea, ignorate și ele. Cei care cred că trebuie să fim o națiune demnă și prosperă în cadrul unei uniuni în care toate țările au drepturi egale sunt acuzați de naționalism. Niște oameni retrograzi, care se împotrivesc progresului. Progresului Germaniei, Franței, Austriei, Olandei și al altora, firește. Bineînțeles că aceia care lansează aceste acuzații nu prea gândesc, dar ce mai contează… Ei cred că trebuie să ne manifestăm umil vasalitatea, să ne clamăm inferioritatea în fața marilor licurici și să le su… Pardon! Era să-l citez pe Băsescu…

Revenind la vizita licuriciului european, un lucru straniu s-a întâmplat. Cel puțin așa cred unii, mai neștiutori. Acesta a pupat chelia unde au scuipat în vara anului 2012 foarte multe milioane de români. Cum așa? Pentru cunoscători, acest lucru este simplu. Se încearcă a se crea în UE o contrapondere Axei Germania-Franța. Grupul de la Vișegrad s-a pus pe lucru, însă are nevoie de o mai mare anvergură. O Românie aliată în acest demers ar clătina serios puterile Axei. Și uite cum am devenit și noi importanți. În situația actuală, Juncker ar pupa chelia oricărui politician român, oricât de compromis, numai să-l țină de partea Axei. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem noi este însă aceasta: ne vor vinde iarăși preacinstiții noștri politicieni? Pentru că așa se pare…

Articol al doamnei Simona Popescu din Cotidianul.ro

Cum tot românii sunt "corupții", când nu mai sunt ei la butoane?!

O tragedie - una din multele - care confruntă România de azi este că, până la urmă, toate conflictele principale din politică, economie și societate ajung să fie judecate la Curtea Constituțională. Motivul aparent este că legile sunt în mod deliberat redactate interpretativ și forțele în dispută, tot în mod deliberat, trag cu interpretarea pe turta intereselor lor. Motivul real este însă altul: capitalul străin, care a ajuns să dețină proprietatea de control asupra economiei, nu vrea să se mai încurce cu o administrație rezultând din democrație (vot popular, parlament, partide, guverne politice etc.), presând pentru structuri numite (procuratură, guverne tehnocrate), în locul celor alese. Și este inevitabil ca aceste încercări tragice să nu genereze conflicte de constituționalitate, căci Constituția, bună sau rea cum este, a fost redactată în spirit democratic și pentru un stat de drept, și nu pentru o colonie. Ar fi interesant ce ar decide Curtea Constituțională dacă ar fi sesizată asupra constituționalității relațiilor dintre instituțiile statului în problema de fond: este un fapt real că Parchetele, în ciuda dotărilor mereu mai solide, nu descoperă niciun străin „corupt“, cu toate că întreaga axă majoră a economiei, punctele ei strategice, pârghiile de control, într-un cuvânt, decizia, se află în mâna străinilor. Altfel spus, cum tot românii sunt corupții, când nu mai sunt ei la butoane? Cred că onor Curtea Constituțională ar fugi ca dracu’ de tămâie de speța cu pricina, probabil inventând un motiv pentru care nu s-ar considera competentă în materie.

Cum deci se face că România furată de români se află în mâna străinilor? Singurul scenariu care ar putea explica faptul obiectiv adus în atenţie de această întrebare retorică ar fi acela că, mai întâi, românii au furat economia, luându-o prin rapt sau pe daiboj de la statul care o deţinea total acum un sfert de veac, şi, apoi, fiind foarte proşti, au vândut-o la străini, căci altfel cum ar fi putut aceasta să ajungă la străini în toate poziţiile strategice de control şi cu toate pârghiile de acţiune şi decizie?!

Or, o cercetare sumară - chiar şi o simplă aducere aminte - ne indică faptul că străinii au luat economia direct de la stat, şi nu de la nişte privaţi români, ajunşi intermediari între statul pe care îl furaseră şi străinii imaculaţi veniţi aici să ne salveze. Să evocăm cazul pieselor strategice: Petrom (cu toate resursele de petrol şi jumătate din cele de gaze), distribuţiile de energie (70% din cele de carburanţi, 100% din cele de gaze, 80% din cele de electricitate), băncile, toate industriile (siderurgia, metalurgia feroasă, metalurgia neferoasă, construcţiile auto), telefonia fixă, sistemul de asigurări. Singurul domeniu în care înlocuirea unor structuri româneşti cu unele străine s-a făcut după regulile capitaliste, indiferent dacă ne convin sau nu, dar nu prin jaf la drumul mare, a fost retailul, ajuns în mâna reţelelor străine mai puternice prin eliminarea chioşcarilor români.

Şi atunci, din două, una: ori admitem că tranziţia de la comunism la capitalism s-a desfăşurat în spiritul regulilor capitaliste în care câştigă cel puternic, indiferent dacă ar fi să se calce pe cadavre – adică aşa cum s-a derulat cât de cât în retail –, şi atunci nu mai vorbim de furturi şi devalizări, ori, în cazul în care acceptăm că tranziţia s-a făcut cel puţin în bună măsură pe bază de furt, trebuie să fie inclusă la loc de cinste în domeniu contribuţia capitalului străin la jaf. Şi anume, având în vedere că o contribuţie în chestiune nu se poate măsura altfel decât cu proporţia în care s-a ales până la urmă fiecare din jaful cu pricina, să se recunoască deschis şi oficial furtul României de către capitalul străin, în comparaţie cu care furtul de către români rămâne un biet bebeluş! Căci capitalul străin externalizează către ţările de origine profituri înainte de fiscalizare de cel puţin 35-40 miliarde de euro pe an. Niciun sfanţ din aceştia, odată trimişi în străinătate, nu se mai învârte prin economie. Sunt dispăruţi iremediabil. Sunt pierderi ireversibile. Nu că furturile străinilor sunt mai rele decât cele ale românilor, dar, obiectiv, banii furaţi de români mai rămân prin economie, în timp ce aceia furaţi de străini se duc iremediabil pe Apa Sâmbetei, fără întoarcere!

Sursa: Cotidianul.ro
Articol scris de economistul și publicistul Ilie Șerbănescu

Pe lângă articolul în sine, greu de combătut, mi-a plăcut și analogia pe care a făcut-o un comentator, Radu Humor, pe care o prezint mai jos:

Excepţional, maestre! Este ca şi cum s-ar fi furat de la o fermă de stat o turmă de oi, să zicem! Se fac anchete peste anchete şi se condamnă vinovaţii: doi ciobani români care au furat, puşi de cineva, oile pe timp de noapte, cum altfel, de-a rămas ţarcul gol! Dar culmea, că oile, în loc să fie găsite la ei, sunt bine merçi la nişte păstori străini, care au pus deja alţi ciobani, tot români, care să le mulgă mai departe, de data asta doar în folosul lor! Curat murdar, cum ar spune nenea ăla, dar doar curat, spune justiţia română, care n-are treabă cu noii proprietari, nici cu recuperarea oilor, ci cu hoţii noştri, cărora nici nu mai are ce le confisca, deoarece bruma de bani pe care-i luaseră au băut-o într-o seară, dar şi-o iau cu suspendare! Ai lor, în schimb, sunt bine merçi! Dacă mai dispare o oaie, tot statul român le-o plăteşte, căci ei sunt asiguraţi! Justiţie românească, sau prostie omenească?!

Vânt semeni, vânt culegi!

Patru posturi de consilieri ai USR din Consiliul General al Municipiului București au rămas vacante ca urmare a plecării acestora în Parlament. Ei ar fi trebuit înlocuiți cu următorii de pe lista de la alegeri. Numai că noii consilieri trebuie validați în plen. Din decembrie încoace, validarea este trecută pe ultimul loc pe ordinea de zi și, când se ajunge acolo, consilierii majorității se ridică și pleacă, lăsând ședința fără cvorum. Acum useriștii se tânguie, zic ei că este o dictatură a majorității prin care se încalcă voința electoratului exprimată prin vot, dar omit să menționeze cum se simțea majoritatea când cei patru fantastici făceau circ la ședințele de consiliu. Nu le plâng de milă, asta au semănat, asta culeg.

Așa ceva!? Greu de imaginat.

Personajul afirmă că trăiește în mama democrației.

Apelul unor academicieni români

Mi-o fila și mie o lampă, dar și ăstora!

Un ROMÂN mâhnit

"Am prieteni în piață care mi-au cerut ajutorul de nenumărate ori în încercarea de a salva copii grav bolnavi, ai lor sau ai prietenilor lor. Cancer sau alte boli nenorocite venite din prea multă sărăcie și lipsuri de tot felul. I-am ajutat mereu pentru că de fiecare dată au fost refuzați de multinaționalele la care lucrează.

Acum prietenii mei protestează cerându-și dreptul lor normal și firesc de a se anula, de a nu mai exista. Undeva, în sufletul meu ceva s-a frânt definitiv. Nimic, niciodată nu va putea repara rana asta prea larg deschisă. Români contra Români asta a făcut iohanis. Târgoviște ...", a scris Florin Chilian pe Facebook.

Cine pare a fi în spatele protestelor

Simplu. Adevăratul proprietar al României, cel ce deține capitalul și implicit cel care decide, capitalul străin.

Proprietarul străin al României, neasumându-și nicio răspundere, a lăsat în seama clasei politice și administrației românești administrarea țării chiar dacă sunt incompetente și neperformante. Proprietarul străin al țării nu răspunde de nimic. Pentru justiția română, este bibelou de porțelan. DNA dă iama doar printre români, străinii lipsesc, deși, 70-80% din achizițiile publice, obiectul principal al dosarelor DNA, sunt derulate cu străini și nu cu români. Și atunci din două una: ori nu există corupție, ori, dacă este, în aceasta sunt implicați străini. Nimeni nu dă însă atenție realităților, verificate cifric, dacă nu convin proprietarului străin. Dacă România ar fi administrată de proprietarul de drept, ce-ar mai face DNA? Ar închide ușile?! Căci, vai, cum ar putea să se atingă de icoanele aduse de pe la Berlin, Paris sau Bruxelles?!

Clasa politică și administrația românească au fost lăsate să fure anual zeci de MILIOANE de euro prin încălcări de legi și acte jenante de corupție, iar, în schimb, acestea s-au făcut a nu vedea că proprietarul străin fură zeci de MILIARDE de euro anual, îndeosebi prin externalizarea înainte de fiscalizare a fabuloaselor profituri realizate în România din exploatarea salahorială a salariilor mici.

Lucrurile au luat-o razna în seara zilei de 11 decembrie 2016, când un haiduc de Teleorman a câștigat alegerile promițând românilor că va fura de la bogați și va da la săraci. Practic, cei care fuseseră desemnați de proprietarul României să administreze au pierdut alegerile neimplicându-se în campanie, bazându-se pe locomotiva prezidențială precum au făcut-o și predecesorii. Nici nu vreau să mă gândesc ce muștruluială a luat prezidentul de la proprietar când a fost chemat să dea explicații la Strasbourg. De fapt se vede cu ochiul liber din comportamentul, să-l numin politicos, bizar, al acestuia.

Când proprietarul a constatat că haiducul teleormănean n-a glumit și îi strică socotelile a declanșat jihadul. Au ieșit la smardoială cu toate forțele interne, prezidentul cu instituțiile din subordine, justiție și o parte din SRI, Partidul Popular Maghiar din Transilvania, Consiliul Național Maghiar, Casa Regală, cât și cu forțele externe, Ambasada Germaniei, Comisia Europeană, Partidul Popular European, camerele de comerț franco-română, germano-română, partenerul strategic de peste ocean etc.

Am remarcat totuși cu această ocazie și câteva voci de patrioți în Parlamentul European. De departe cel mai echilibrat, Mircea Diaconu, Claudia Țapardel și Maria Grapini ("Domnule prim-vicepreședinte (socialistul olandez Frans Timmermans), spuneați de suveranitate în discursul dumneavoastră, în același timp cereți guvernului. Păi ori avem suveranitate, Parlament, Guvern, rezultat în urma alegerilor, ori dumneavoastră impuneți.")

Nu există niciun dubiu, într-un final proprietarul își va impune voința. Probabil Dragnea va guverna ca timp între Mihai Răzvan Ungureanu și Cioloș.

Și dacă te gândești bine, toate acestea pentru nenorocitul ăla de salariu minim pe economie de 1.450 Lei. Angajatorul plătește 45 Lei (10 euro) taxe în plus față de cât plătea când salariul minim pe economie era 1.250 Lei.

Plagiat vreo 4%, deci nu se pune, din „România, o colonie la periferia Europei” a economistului Ilie Șerbănescu.

De prin lume adunate

Ucraina rupe pisica-n două. A anunțat duminică seara (18.12.2016) că naționalizează (statul preia controlul) cea mai mare bancă comercială, PrivatBank. Ce nume ironic! Măsura a fost luată pentru a preîntâmpina prăbușirea sistemului economic din Ucraina după catastrofa din Moldova, unde au dispărut 1 miliard de dolari din bănci, în cel mai mare jaf din lumea modernă.
Norodul feisbucului o să înceapă să urle că vine ciuma roșie, aoleuu, comuniștii… iar eu cu puțina mea minte mă întreb, oare tot comuniștii au jefuit Moldova de 1 miliard de dolari!

Legat tot de această temă Deutsche Bank, cea mai mare bancă din Germania, se screme să vândă reprezentanța din Polonia din cauză că o treime din active sunt credite în valută, în principal în euro și credite ipotecare în franci elvețieni. Oare unde am mai auzit de franci d-ăștia elvețieni! Tot pentru feisbuciști precizez că Guvernul polonez încurajează naționalizarea băncilor. Oare și polonezii sunt niște ciume roșii!

Cine a pierdut alegerile la Nehoiu

Să ne uităm pe niște cifre. Pe cele de la localele din 5 iunie 2016 și pe cele de la parlamentarele din 11 decembrie 2016.

 

Prima observație ar fi aceea că la locale s-au prezentat la vot în jur de 6100 votanți iar la parlamentare în jur de 4300 deci aproximativ 70% din numărul de votanți prezenți la locale. Este și firesc. Interesul pentru parlamentare este mai redus.

A doua observație ar fi că PSD-ul a crescut ușor, a ajuns la procentul obținut de primar și anume de la 57,5% la 64,5%.

UNPR-ul (actualul PMP) are o scădere ușoară, pierde și el 1%. La locale a avut 11,5% iar la parlamentare se învârte în jurul lui 10,5%. Iarăși este firesc deoarece n-a mai avut locomotiva candidatului la primărie. De remarcat că există o diferență mare, 87 de voturi, între voturile de la Camera Deputaților și cea de la Senat fapt care mă face să cred că prezența doctorului Găuran pe locul doi pe lista de la Senat a fost inspirată. La redistribuire, Bădulescu, cel aflat în capul listei la Senat s-ar putea să obțină un mandat de senator. Așa traseist cum este măcar Bădulescu este buzoian spre deosebire de Atanasiu care a venit parașutat în Buzău.

PNL-ul pierde 4,5%. De la 14,3% a ajuns la 9,8%. Pierde aproape o treime din electorat și se înscrie în trendul național.

Marele pierzător la Nehoiu este ALDE, care de la frumosul procent de 16,68% de la locale a ajuns la 5,5%, scorul național. A pierdut aproape 2/3 din electorat.

Procentele pierdute de PNL și ALDE se regăsesc în două noi partide apărute pe șcena politică nehoiană. USR și PRU.

Procentele USR-ului se datorează studenților veniți acasă ca urmare a gratuității pe căile ferate și viermuielii de pe feisbuc neavând momentan organizație locală. Probabil va încerca cineva să profite de acest lucru dar cred că n-o să ajungă finanțări la Nehoiu iar interesul se va stinge repede.
PRU chiar dacă a obținut procente modeste, 2,8%, este un partid care are toate premisele să crească fiind un partid cu discurs puternic naționalist care are în spate o televiziune de știri cu audiență în creștere.
Ținând cont că urmează o guvernare PSD și ALDE, posibil cooptat și UDMR-ul, acestea se vor eroda rapid. Partidul care va aduna cele mai multe voturi ale dezamăgiților va fi PRU.

O observație interesantă este prezența voturilor obținute de UDMR în 11 din cele 16 secții de votare. Curios este faptul că în marea lor majoritate sunt un vot pe secție. Dacă ne uităm pe procesele verbale UDMR-ul este reprezentat de nume neaoșe ungurești (Ion, Adrian, Paula, Constantin, Vasile, Nicolae, Maritanța, Gheorghe, Romeo-Lucian, Cornel). Nu cumva în schimbul reprezentării UDMR-ului în secțiile de votare și implicit încasarea indemnizației să fie condiționată de măcar un vot pentru UDMR. Aș fi curios să aflu câți români de etnie maghiară locuiesc în județul Buzău. Voturile obținute de UDMR pe județ la camera deputaților sunt în număr de 279.

Și ne mai mirăm de ce procentul UDMR-ului este așa mare la aceste alegeri. Păi pentru că ne furăm singuri căciula.