sâmbătă, 20 octombrie 2018

Drept la ștergere


După postarea:




i-am răspuns:
Evident că nu vă plac, dar asta nu înseamnă că trebuie să se rezume la înjurături! Am comentat în principal subiecte și nu neapărat subiecți. Nu vă mai victimizați, sunteți politician, persoană publică și cetățenii cărora le cereți votul au dreptul să cunoască ce gândiți despre subiecte de interes public. Am mai spus-o, nu vă obligă nimeni și nimic să publicați comentariile mele. În momentul în care nu mai publicați evident că voi înțelege și nu vă mai deranjez. Oricum nu pierdeți nimic, nici măcar nu vă votez. Cu certitudine la europarlamentare nu mă prezint. Am mai declarat că sunt eurosceptic și nu am nicio așteptare de la entitatea numită pompos Uniune Europeană. Mi se pare maximă ipocrizie din partea mea să merg la vot și să legitimez o construcție în care nu mai cred.

L-am votat pe Ponta la prezidențiale și dacă mâine ar fi prezidențiale, în aceeași competiție cu un etnic străin, l-aș vota din nou fără să stau pe gânduri chiar dacă persoana Ponta și anturajul acestuia nu-mi plac deloc! Criteriile după care facem anumite alegeri nu țin neapărat de plăcut sau neplăcut.”


N-a publicat, are tot dreptul din lume și a șters comentarii ale mele pe care le publicase anterior, iarăși are tot dreptul din lume, precum îl am și eu să-mi iau vorbele înapoi. Frumos ar fi fost doar să nu publice comentariul.

2 comentarii:

  1. Campania „Jos penalii” servește doar la mobilizarea electorală continuă în defavoarea pesede, și la nimic altceva, unu, că nu se pot defini penalii chiar așa lesne (câștigătorii campaniei pentru un parlament curat din 2004, adică Remeș, Chiuariu, Vlasov, Elena Udrea nu erau penali în 2004, au devenit după ce demascarea penalilor pesede i-a adus la putere…), și doi, că în România îți trebuie o supermajoritate parlamentară, două treimi, ca să reformezi Constituția deci mai bine ar fi să iei întâi o simplă majoritate să câștigi alegerile. Mobilizarea nu ar fi rea dacă nu ar consuma toată energia și așa puțină și nu ar închide cercul vicios care sună așa: Unii care nu reușesc să câștige alegerile, adică să ia în orice fel de alianțe 50,1% strâng semnături să facă ceva mult mai greu și care necesită o majoritate mai mare (66,7%), adică să scape de adversarii lor schimbând Constituția, în acest timp NU FAC CE AR TREBUI SĂ FACĂ, adică să construiască niște partide care să îi reprezinte mai mult decât pe ei, câteva mii de oameni, și ca atare un corp profesionist și educat care să succeadă pesedeului și nu crează decât o alternativă radical populistă, care nu arată mai bine ca pesedeul.

    Țărișoara, atât timp cât mai există, oricum este condamnată la subdezvoltare indiferent cine pretinde că o conduce deoarece și-a cedat străinilor resursele importante. Degeaba îți faci planuri peste planuri dacă nu mai ai resurse, iar odată cu înstrăinarea resurselor se pierde și suveranitatea. Oricine ar ajunge să administreze colonia nu poate face mai mult decât să mențină țărișoara pe linia de plutire, încremenită în subdezvoltare. Toată clasa politică, fără excepție, a contribuit la starea actuală a țării. Orice altă perspectivă, că unii ar fi buni iar alții ar fi răi nu este decât o imagine superficială alimentată de propagandiști cu simbrie sau doritori de tot felul de sinecuri.
    Cineva mă persifla! Cum mă, nu ne mai putem dezvolta! Avem pietriș avem bitum deci avem asfalt!
    Până și o băbuță care a trudit toată viața la munca pământului știe că dacă ai făină și drojdie nu înseamnă automat că ai și cozonac!

    RăspundețiȘtergere
  2. Legislația românească prevede trei tipuri de referendum național, unul, cel pe care îl convoacă președintele și prin care românii sunt chemați „să-și exprime voința cu privire la probleme de interes național, al doilea, pentru modificarea Constituției, după ce propunerile au fost aprobate cu voturile a două treimi dintre parlamentari, și al treilea, pentru demiterea președintelui, în cazul unei proceduri de suspendare a acestuia, votată de Parlament (procedură prezentă doar în Constituțiile României și Slovaciei). Al doilea și al treilea tip de referendum au caracter decizional, iar efectele sunt directe. Referendumul pe teme de interes național are caracter consultativ, iar efectele sale sunt indirecte. Efectul indirect este explicat de CCR ca apărând în momentul în care rezultatul „necesită intervenția altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voința exprimată de corpul electoral”.
    Deci, legile sunt exclusiv apanajul legiuitorului adică al Parlamentului. Dacă referendumul pe teme de interes național ar obliga legiuitorul să pună în practică ceea ce a decis poporul prin referendum atunci ar însemna că și președintele are inițiativă legislativă ceea ce înseamnă suprapunerea puterilor în stat. Tocmai de aceea Art. 90 din Constituția României spune: „Președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național.” Adică președintele se invită în Parlament și îi întreabă pe penali dacă vor susține tema pe care el o va propune populației, iar dacă majoritatea calificată dintre penalii din Parlament nu susțin tema atunci este inutilă consultarea populară.

    Referendumul din 2009, acela cu 300 de parlamentari a fost o bagabonțeală, marinarul neconsultând Parlamentul pe această temă, știind din start că rezultatele nu se pot pune în practică deoarece nu există un termen limită (viciu constituțional care se poate rezolva, paradoxal, numai prin referendum), așa că o decizie a Parlamentului poate fi amânată la nesfârșit.

    Referendumul din 2018, ăsta cu bărbatul și femeia, este o inițiativă cetățenească ce-și propunea revizuirea Constituției și a avut un traseu clar stabilit de Art.74 din Constituție și Legea 189/1999 republicată în 2004. Trebuia demonizat acest tip de referendum, stăpânului de la Bruxelles îi este frică doar de popor, iar teme legitime a fi dezbătute, să nu poată fi puse în practică pe ideea, la ce să mai strângem semnături dacă nu se prezintă poporul la referendum!? Cred că ăsta a fost motivul real al boicotului referendumului, nu ce treabă am eu cu ce face Gigel și Georgel în dormitor!

    Inițiativa cu „fără penali în funcții publice” nu știu ce dorește să modifice. Dacă vrea să modifice Constituția atunci trebuie obligatoriu referendum dar dacă vrea să modifice o lege organică nu este necesar referendumul. În ambele cazuri Parlamentul (legiuitorul) ar trebui să aprobe proiectul de lege cu două treimi. Și aici punem punct. Nu vrea legiuitorul. Nu mai visați la referendum pe această temă că n-o să fie! Oricum inițiativa este o cretinătate menită să țină caldă ura electoratului ce nu votează pesedeul!

    RăspundețiȘtergere