De ce a pupat Juncker acolo unde a scuipat poporul român?

Şi a venit Stăpânul, iar trepăduşii noştri au intrat în trepidaţie. A venit șeful ăl mare de la Bruxelles. Ca de obicei, politicienii dâmbovițeni au început să facă „sluj“ și să se gudure pe lângă manșetele pantalonilor ștabului european. În servilismul lor bolnav nici nu și-au dat seama că au ratat o mare șansă pentru România. Poate ultima. De ce s-a întâmplat acest lucru, ne vom lămuri în continuare. Intrarea României în Uniunea Europeană a avut și are profitorii ei. Primii dintre ei sunt politicienii și rudele lor. Sau amantele…

După aceştia, alţi profitori. România are alocat un număr frumuşel de funcţii în megabirocrația europeană. Foarte bine plătite, de altfel. Bugetarii bruxellezi proveniţi din România sunt nişte răsfăţaţi ai sorţii, câştigă mult fără să facă mai nimic şi, dacă au noroc, pot ajunge chiar şi miniştri în guverne tehnocrate constituite ad-hoc. Nu se poate omite nici o parte a societăţii civile, bine antrenată pentru a apăra interese străine nouă, pe banii europeni. Şi am văzut cum reprezentanţii acesteia atacă cu ferocitate pe oricine nu le convine.

Cei mai mulți dintre ai noștri sunt pierzători. Milioane de români au fost nevoiți să plece ca să-şi câştige traiul în ţările mai bogate. Unii vor sări imediat, spunând că avem doctori, IT-işti și ingineri foarte bine apreciaţi acolo. Dar câţi reprezintă aceştia din cei 3,5 milioane de români plecaţi? Poate o zecime? Restul sunt obligaţi să facă munci grele, umilitoare sau prost plătite. Nu sunt deloc încântaţi şi ar prefera, dacă ar putea, să se întoarcă la familiile lor de aici, la copiii lor care suferă cumplit, ajungând chiar și la sinucidere, la soţii sau soţiile lor, la părinţii lor în vârstă.

Însă nu pot face acest lucru. Femeile noastre mai norocoase lucrează în case decente, îngrijind străini bătrâni, schimbându-le pamperşii folosiţi. Cele mai puţin norocoase ajung în altfel de case şi sunt şi mai crunt exploatate. Bărbaţii fac munci grele, unele calificate, altele nu, înghiţind şi ei dispreţul şi xenofobia din ţările unde ajung. Prostia cum că s-au dus în străinătate să trăiască mai bine este crezută numai de cei care sunt predispuşi la aşa ceva. Nici cei care au rămas în ţară nu sunt prea fericiţi. Excepţie face tânăra generaţie, care nu a dat încă piept cu cruda realitate.

O armată formată din politicieni, ziarişti şi oengişti face o gălăgie fenomenală, în aşa fel încât adevărul, spus oricum de prea puţine voci, să nu se audă în vacarmul general. Realitatea lor este că, dacă ei trăiesc bine, este suficient. Restul nu contează. Ni se împuie capul cu dreptul la liberă circulaţie, cu locurile de muncă produse de multinaţionale la noi în ţară, cu mall-urile în care prostimea îşi petrece timpul liber, pentru că altceva nu are ce face. Deschisul unei cărţi, de exemplu, le dăunează grav sănătăţii. Ni se arată munţii de mâncare din hypermarketuri şi maşinile străine, ca argumente supreme.

Adevărul nu stă deloc aşa. Dacă vorbim despre investiţii creatoare de locuri de muncă, vom vedea că stăpânii noştri europeni au investit mult mai mult decât la noi în ţări non-UE, cum ar fi Turcia şi Rusia. Mulţi români s-ar lipsi de dreptul la liberă circulaţie a forței de muncă numai să stea cu copiii, soţii şi părinţii lor. Mâncarea de hypermarket nu are gust, este scumpă şi dăunătoare sănătăţii. Nu mai vorbesc despre maşinile care au ajuns să ne sufoce oraşele şi sănătatea, deoarece cocalarul român nu se dă jos de la volan nici când se duce la toaletă.

Teme precum distrugerea industriei si capitalului românesc, dar și cedarea pe mai nimic a pământurilor și resurselor naturale sunt, cel mai adesea, ignorate și ele. Cei care cred că trebuie să fim o națiune demnă și prosperă în cadrul unei uniuni în care toate țările au drepturi egale sunt acuzați de naționalism. Niște oameni retrograzi, care se împotrivesc progresului. Progresului Germaniei, Franței, Austriei, Olandei și al altora, firește. Bineînțeles că aceia care lansează aceste acuzații nu prea gândesc, dar ce mai contează… Ei cred că trebuie să ne manifestăm umil vasalitatea, să ne clamăm inferioritatea în fața marilor licurici și să le su… Pardon! Era să-l citez pe Băsescu…

Revenind la vizita licuriciului european, un lucru straniu s-a întâmplat. Cel puțin așa cred unii, mai neștiutori. Acesta a pupat chelia unde au scuipat în vara anului 2012 foarte multe milioane de români. Cum așa? Pentru cunoscători, acest lucru este simplu. Se încearcă a se crea în UE o contrapondere Axei Germania-Franța. Grupul de la Vișegrad s-a pus pe lucru, însă are nevoie de o mai mare anvergură. O Românie aliată în acest demers ar clătina serios puterile Axei. Și uite cum am devenit și noi importanți. În situația actuală, Juncker ar pupa chelia oricărui politician român, oricât de compromis, numai să-l țină de partea Axei. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem noi este însă aceasta: ne vor vinde iarăși preacinstiții noștri politicieni? Pentru că așa se pare…

Articol al doamnei Simona Popescu din Cotidianul.ro

Cum tot românii sunt "corupții", când nu mai sunt ei la butoane?!

O tragedie - una din multele - care confruntă România de azi este că, până la urmă, toate conflictele principale din politică, economie și societate ajung să fie judecate la Curtea Constituțională. Motivul aparent este că legile sunt în mod deliberat redactate interpretativ și forțele în dispută, tot în mod deliberat, trag cu interpretarea pe turta intereselor lor. Motivul real este însă altul: capitalul străin, care a ajuns să dețină proprietatea de control asupra economiei, nu vrea să se mai încurce cu o administrație rezultând din democrație (vot popular, parlament, partide, guverne politice etc.), presând pentru structuri numite (procuratură, guverne tehnocrate), în locul celor alese. Și este inevitabil ca aceste încercări tragice să nu genereze conflicte de constituționalitate, căci Constituția, bună sau rea cum este, a fost redactată în spirit democratic și pentru un stat de drept, și nu pentru o colonie. Ar fi interesant ce ar decide Curtea Constituțională dacă ar fi sesizată asupra constituționalității relațiilor dintre instituțiile statului în problema de fond: este un fapt real că Parchetele, în ciuda dotărilor mereu mai solide, nu descoperă niciun străin „corupt“, cu toate că întreaga axă majoră a economiei, punctele ei strategice, pârghiile de control, într-un cuvânt, decizia, se află în mâna străinilor. Altfel spus, cum tot românii sunt corupții, când nu mai sunt ei la butoane? Cred că onor Curtea Constituțională ar fugi ca dracu’ de tămâie de speța cu pricina, probabil inventând un motiv pentru care nu s-ar considera competentă în materie.

Cum deci se face că România furată de români se află în mâna străinilor? Singurul scenariu care ar putea explica faptul obiectiv adus în atenţie de această întrebare retorică ar fi acela că, mai întâi, românii au furat economia, luându-o prin rapt sau pe daiboj de la statul care o deţinea total acum un sfert de veac, şi, apoi, fiind foarte proşti, au vândut-o la străini, căci altfel cum ar fi putut aceasta să ajungă la străini în toate poziţiile strategice de control şi cu toate pârghiile de acţiune şi decizie?!

Or, o cercetare sumară - chiar şi o simplă aducere aminte - ne indică faptul că străinii au luat economia direct de la stat, şi nu de la nişte privaţi români, ajunşi intermediari între statul pe care îl furaseră şi străinii imaculaţi veniţi aici să ne salveze. Să evocăm cazul pieselor strategice: Petrom (cu toate resursele de petrol şi jumătate din cele de gaze), distribuţiile de energie (70% din cele de carburanţi, 100% din cele de gaze, 80% din cele de electricitate), băncile, toate industriile (siderurgia, metalurgia feroasă, metalurgia neferoasă, construcţiile auto), telefonia fixă, sistemul de asigurări. Singurul domeniu în care înlocuirea unor structuri româneşti cu unele străine s-a făcut după regulile capitaliste, indiferent dacă ne convin sau nu, dar nu prin jaf la drumul mare, a fost retailul, ajuns în mâna reţelelor străine mai puternice prin eliminarea chioşcarilor români.

Şi atunci, din două, una: ori admitem că tranziţia de la comunism la capitalism s-a desfăşurat în spiritul regulilor capitaliste în care câştigă cel puternic, indiferent dacă ar fi să se calce pe cadavre – adică aşa cum s-a derulat cât de cât în retail –, şi atunci nu mai vorbim de furturi şi devalizări, ori, în cazul în care acceptăm că tranziţia s-a făcut cel puţin în bună măsură pe bază de furt, trebuie să fie inclusă la loc de cinste în domeniu contribuţia capitalului străin la jaf. Şi anume, având în vedere că o contribuţie în chestiune nu se poate măsura altfel decât cu proporţia în care s-a ales până la urmă fiecare din jaful cu pricina, să se recunoască deschis şi oficial furtul României de către capitalul străin, în comparaţie cu care furtul de către români rămâne un biet bebeluş! Căci capitalul străin externalizează către ţările de origine profituri înainte de fiscalizare de cel puţin 35-40 miliarde de euro pe an. Niciun sfanţ din aceştia, odată trimişi în străinătate, nu se mai învârte prin economie. Sunt dispăruţi iremediabil. Sunt pierderi ireversibile. Nu că furturile străinilor sunt mai rele decât cele ale românilor, dar, obiectiv, banii furaţi de români mai rămân prin economie, în timp ce aceia furaţi de străini se duc iremediabil pe Apa Sâmbetei, fără întoarcere!

Sursa: Cotidianul.ro
Articol scris de economistul și publicistul Ilie Șerbănescu

Pe lângă articolul în sine, greu de combătut, mi-a plăcut și analogia pe care a făcut-o un comentator, Radu Humor, pe care o prezint mai jos:

Excepţional, maestre! Este ca şi cum s-ar fi furat de la o fermă de stat o turmă de oi, să zicem! Se fac anchete peste anchete şi se condamnă vinovaţii: doi ciobani români care au furat, puşi de cineva, oile pe timp de noapte, cum altfel, de-a rămas ţarcul gol! Dar culmea, că oile, în loc să fie găsite la ei, sunt bine merçi la nişte păstori străini, care au pus deja alţi ciobani, tot români, care să le mulgă mai departe, de data asta doar în folosul lor! Curat murdar, cum ar spune nenea ăla, dar doar curat, spune justiţia română, care n-are treabă cu noii proprietari, nici cu recuperarea oilor, ci cu hoţii noştri, cărora nici nu mai are ce le confisca, deoarece bruma de bani pe care-i luaseră au băut-o într-o seară, dar şi-o iau cu suspendare! Ai lor, în schimb, sunt bine merçi! Dacă mai dispare o oaie, tot statul român le-o plăteşte, căci ei sunt asiguraţi! Justiţie românească, sau prostie omenească?!

Vânt semeni, vânt culegi!

Patru posturi de consilieri ai USR din Consiliul General al Municipiului București au rămas vacante ca urmare a plecării acestora în Parlament. Ei ar fi trebuit înlocuiți cu următorii de pe lista de la alegeri. Numai că noii consilieri trebuie validați în plen. Din decembrie încoace, validarea este trecută pe ultimul loc pe ordinea de zi și, când se ajunge acolo, consilierii majorității se ridică și pleacă, lăsând ședința fără cvorum. Acum useriștii se tânguie, zic ei că este o dictatură a majorității prin care se încalcă voința electoratului exprimată prin vot, dar omit să menționeze cum se simțea majoritatea când cei patru fantastici făceau circ la ședințele de consiliu. Nu le plâng de milă, asta au semănat, asta culeg.

Așa ceva!? Greu de imaginat.

Personajul afirmă că trăiește în mama democrației.

Apelul unor academicieni români

Mi-o fila și mie o lampă, dar și ăstora!

Un ROMÂN mâhnit

"Am prieteni în piață care mi-au cerut ajutorul de nenumărate ori în încercarea de a salva copii grav bolnavi, ai lor sau ai prietenilor lor. Cancer sau alte boli nenorocite venite din prea multă sărăcie și lipsuri de tot felul. I-am ajutat mereu pentru că de fiecare dată au fost refuzați de multinaționalele la care lucrează.

Acum prietenii mei protestează cerându-și dreptul lor normal și firesc de a se anula, de a nu mai exista. Undeva, în sufletul meu ceva s-a frânt definitiv. Nimic, niciodată nu va putea repara rana asta prea larg deschisă. Români contra Români asta a făcut iohanis. Târgoviște ...", a scris Florin Chilian pe Facebook.

Cine pare a fi în spatele protestelor

Simplu. Adevăratul proprietar al României, cel ce deține capitalul și implicit cel care decide, capitalul străin.

Proprietarul străin al României, neasumându-și nicio răspundere, a lăsat în seama clasei politice și administrației românești administrarea țării chiar dacă sunt incompetente și neperformante. Proprietarul străin al țării nu răspunde de nimic. Pentru justiția română, este bibelou de porțelan. DNA dă iama doar printre români, străinii lipsesc, deși, 70-80% din achizițiile publice, obiectul principal al dosarelor DNA, sunt derulate cu străini și nu cu români. Și atunci din două una: ori nu există corupție, ori, dacă este, în aceasta sunt implicați străini. Nimeni nu dă însă atenție realităților, verificate cifric, dacă nu convin proprietarului străin. Dacă România ar fi administrată de proprietarul de drept, ce-ar mai face DNA? Ar închide ușile?! Căci, vai, cum ar putea să se atingă de icoanele aduse de pe la Berlin, Paris sau Bruxelles?!

Clasa politică și administrația românească au fost lăsate să fure anual zeci de MILIOANE de euro prin încălcări de legi și acte jenante de corupție, iar, în schimb, acestea s-au făcut a nu vedea că proprietarul străin fură zeci de MILIARDE de euro anual, îndeosebi prin externalizarea înainte de fiscalizare a fabuloaselor profituri realizate în România din exploatarea salahorială a salariilor mici.

Lucrurile au luat-o razna în seara zilei de 11 decembrie 2016, când un haiduc de Teleorman a câștigat alegerile promițând românilor că va fura de la bogați și va da la săraci. Practic, cei care fuseseră desemnați de proprietarul României să administreze au pierdut alegerile neimplicându-se în campanie, bazându-se pe locomotiva prezidențială precum au făcut-o și predecesorii. Nici nu vreau să mă gândesc ce muștruluială a luat prezidentul de la proprietar când a fost chemat să dea explicații la Strasbourg. De fapt se vede cu ochiul liber din comportamentul, să-l numin politicos, bizar, al acestuia.

Când proprietarul a constatat că haiducul teleormănean n-a glumit și îi strică socotelile a declanșat jihadul. Au ieșit la smardoială cu toate forțele interne, prezidentul cu instituțiile din subordine, justiție și o parte din SRI, Partidul Popular Maghiar din Transilvania, Consiliul Național Maghiar, Casa Regală, cât și cu forțele externe, Ambasada Germaniei, Comisia Europeană, Partidul Popular European, camerele de comerț franco-română, germano-română, partenerul strategic de peste ocean etc.

Am remarcat totuși cu această ocazie și câteva voci de patrioți în Parlamentul European. De departe cel mai echilibrat, Mircea Diaconu, Claudia Țapardel și Maria Grapini ("Domnule prim-vicepreședinte (socialistul olandez Frans Timmermans), spuneați de suveranitate în discursul dumneavoastră, în același timp cereți guvernului. Păi ori avem suveranitate, Parlament, Guvern, rezultat în urma alegerilor, ori dumneavoastră impuneți.")

Nu există niciun dubiu, într-un final proprietarul își va impune voința. Probabil Dragnea va guverna ca timp între Mihai Răzvan Ungureanu și Cioloș.

Și dacă te gândești bine, toate acestea pentru nenorocitul ăla de salariu minim pe economie de 1.450 Lei. Angajatorul plătește 45 Lei (10 euro) taxe în plus față de cât plătea când salariul minim pe economie era 1.250 Lei.

Plagiat vreo 4%, deci nu se pune, din „România, o colonie la periferia Europei” a economistului Ilie Șerbănescu.

De prin lume adunate

Ucraina rupe pisica-n două. A anunțat duminică seara (18.12.2016) că naționalizează (statul preia controlul) cea mai mare bancă comercială, PrivatBank. Ce nume ironic! Măsura a fost luată pentru a preîntâmpina prăbușirea sistemului economic din Ucraina după catastrofa din Moldova, unde au dispărut 1 miliard de dolari din bănci, în cel mai mare jaf din lumea modernă.
Norodul feisbucului o să înceapă să urle că vine ciuma roșie, aoleuu, comuniștii… iar eu cu puțina mea minte mă întreb, oare tot comuniștii au jefuit Moldova de 1 miliard de dolari!

Legat tot de această temă Deutsche Bank, cea mai mare bancă din Germania, se screme să vândă reprezentanța din Polonia din cauză că o treime din active sunt credite în valută, în principal în euro și credite ipotecare în franci elvețieni. Oare unde am mai auzit de franci d-ăștia elvețieni! Tot pentru feisbuciști precizez că Guvernul polonez încurajează naționalizarea băncilor. Oare și polonezii sunt niște ciume roșii!

Cine a pierdut alegerile la Nehoiu

Să ne uităm pe niște cifre. Pe cele de la localele din 5 iunie 2016 și pe cele de la parlamentarele din 11 decembrie 2016.

 

Prima observație ar fi aceea că la locale s-au prezentat la vot în jur de 6100 votanți iar la parlamentare în jur de 4300 deci aproximativ 70% din numărul de votanți prezenți la locale. Este și firesc. Interesul pentru parlamentare este mai redus.

A doua observație ar fi că PSD-ul a crescut ușor, a ajuns la procentul obținut de primar și anume de la 57,5% la 64,5%.

UNPR-ul (actualul PMP) are o scădere ușoară, pierde și el 1%. La locale a avut 11,5% iar la parlamentare se învârte în jurul lui 10,5%. Iarăși este firesc deoarece n-a mai avut locomotiva candidatului la primărie. De remarcat că există o diferență mare, 87 de voturi, între voturile de la Camera Deputaților și cea de la Senat fapt care mă face să cred că prezența doctorului Găuran pe locul doi pe lista de la Senat a fost inspirată. La redistribuire, Bădulescu, cel aflat în capul listei la Senat s-ar putea să obțină un mandat de senator. Așa traseist cum este măcar Bădulescu este buzoian spre deosebire de Atanasiu care a venit parașutat în Buzău.

PNL-ul pierde 4,5%. De la 14,3% a ajuns la 9,8%. Pierde aproape o treime din electorat și se înscrie în trendul național.

Marele pierzător la Nehoiu este ALDE, care de la frumosul procent de 16,68% de la locale a ajuns la 5,5%, scorul național. A pierdut aproape 2/3 din electorat.

Procentele pierdute de PNL și ALDE se regăsesc în două noi partide apărute pe șcena politică nehoiană. USR și PRU.

Procentele USR-ului se datorează studenților veniți acasă ca urmare a gratuității pe căile ferate și viermuielii de pe feisbuc neavând momentan organizație locală. Probabil va încerca cineva să profite de acest lucru dar cred că n-o să ajungă finanțări la Nehoiu iar interesul se va stinge repede.
PRU chiar dacă a obținut procente modeste, 2,8%, este un partid care are toate premisele să crească fiind un partid cu discurs puternic naționalist care are în spate o televiziune de știri cu audiență în creștere.
Ținând cont că urmează o guvernare PSD și ALDE, posibil cooptat și UDMR-ul, acestea se vor eroda rapid. Partidul care va aduna cele mai multe voturi ale dezamăgiților va fi PRU.

O observație interesantă este prezența voturilor obținute de UDMR în 11 din cele 16 secții de votare. Curios este faptul că în marea lor majoritate sunt un vot pe secție. Dacă ne uităm pe procesele verbale UDMR-ul este reprezentat de nume neaoșe ungurești (Ion, Adrian, Paula, Constantin, Vasile, Nicolae, Maritanța, Gheorghe, Romeo-Lucian, Cornel). Nu cumva în schimbul reprezentării UDMR-ului în secțiile de votare și implicit încasarea indemnizației să fie condiționată de măcar un vot pentru UDMR. Aș fi curios să aflu câți români de etnie maghiară locuiesc în județul Buzău. Voturile obținute de UDMR pe județ la camera deputaților sunt în număr de 279.

Și ne mai mirăm de ce procentul UDMR-ului este așa mare la aceste alegeri. Păi pentru că ne furăm singuri căciula.

De luat aminte

Am citit textul de mai jos și mi-a plăcut.

DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE

Întotdeauna ne-am ales conducătorii pe care i-am meritat. La fel vom face şi în decembrie. Vom trimite în Parlament alte putori, curve, hoţi, acoperiţi, trădători şi vânzători de ţară. Că doar suntem consecvenţi cu propria noastră ignoranţă şi laşitate.

Clasa politica nu e nici mai bună nici mai rea decât însăşi societatea românească. Pentru simplu motiv că această "elită" nu este altceva decât imaginea în oglindă a societăţii, exprimă o stare de spirit, o anumită mentalitate şi comportament social. Să încercăm un exerciţiu de imaginaţie.

Pe 11 decembrie trimitem în Parlamentul ţării 466 de vrednici români. Unul mai cinstit, mai educat, mai curajos, mai vizionar, mai asumat şi mai patriot decât celălalt. Doamne, ce noroc pe capul nostru. Chiar şi într-o atare situaţie România nu se va schimba, statul nu se va reforma, marile sisteme publice: educaţia, sănătatea, apărarea, administraţia vor fi la fel de ineficiente şi anacronice, iar noi din ce în ce mai oprimaţi şi săraci.

O reformă reală a statului şi implicit a clasei politice se va produce doar atunci când vom accepta că şi noi cei vreo 20 de milioane de cetăţeni avem o problemă, când ne-o vom recunoaşte şi asuma. Şi anume că nu suntem buricul pământului. Că nu suntem nici cei mai frumoşi, harnici şi deştepţi locuitori ai planetei. Când vom accepta că în ultimii 26 de ani, de tranziţie de nicăieri spre niciunde, ne-am dezumanizat, că am devenit sclavii banului şi ai puterii, cerând ostentativ drepturi uitând că avem şi obligaţii, când vom conştientiza că ne-am pierdut rădăcinile, că am abandonat acele valori şi principii imuabile pe care s-a clădit naţiunea română, când ne vom ruşina de lipsa de respect faţă de părinte sau dascăl, de lipsa credinţei în Dumnezeu, a dragostei, compasiunii şi sacrificiului pentru semenul nostru, de lipsa loialităţii faţă de ţară. Atunci şi doar atunci, ne vom salva de la extincţie ca individ, naţiune, ţară şi popor. Avem nevoie de o restartare a mentalului nostru colectiv, a comportamentului nostru social. Doar când vom redeveni OAMENI vom putea desăvârşi reforma statului şi a ţării. Pentru că în fond statul şi ţara înseamnă tot oameni.

Când noi vom fi mai responsabili, mai corecţi şi mai muncitori atunci vom avea şi instituţii mai bune şi mai eficiente.

Când nu vom mai opera cu generalităţi detrimentale, de felul: toţi politicienii sunt corupţi, toţi oamenii de afaceri sunt hoţi şi toate averile sunt ilicite, va însemna că ne-am lecuit de securisme.

Când vom accepta că unii compatrioţi de-ai noştri vor şi pot mai mult, şi că nu-i o crimă să fii bogat, când nu ne vom ruga să moară şi capra vecinului, înseamnă că ne-am scuturat de reminiscenţele bolşevice.

Când vom renunţa să promovăm nonvaloarea, grotescul, promiscuitatea, circul, facilul şi delaţiunea, când vom promova în spaţiul public pe acei români care inspiră şi motivează, care dau sens şi substanţă vieţii, care generează performanţă şi plus valoare, acceptându-i şi recunoscându-i ca modele aspiraţionale pentru copiii noştri, atunci România va avea viitor.

Când vom termina cu formele de discriminare dintre privat şi public, dintre capitalul românesc şi capitalul străin, dintre firmele româneşti şi cele străine, dintre femeie şi bărbat, tânăr şi adult, când vom înlocui mediocritatea cu meritocraţia atunci vom deveni o naţiune puternică şi prosperă.

Când vom renunţa să mai fim slugi la străini, să ne vindem ţara şi să ne trădăm poporul, vom redeveni ceea ce am fost odată, o ţară respectată, un măreţ popor. Din 1990 s-au furat sute de miliarde de euro din România, mă mir cum de mai stă în picioare. 2/3 din economia ţării e în mâinile străinilor, 50% (3 milioane ha) din terenul arabil al ţării e în mâinile străinilor, codrii şi pădurile străbunilor sunt în mâinile străinilor, resursele minerale şi de hrană sunt în mâinile lor. România azi e doar o colonie şi o piaţă de desfacere. Avem o mare responsabilitate pe 11 decembrie, să trimitem în Parlamentul ţării adevăraţi patrioţi care SĂ REDEA ROMÂNIA ROMÂNILOR!

Din punct de vedere al conştiinţei naţionale România anului 2016 este în aceiaşi situaţie cu Ţările Române de la 1848. Au trecut 168 de ani de când Andrei Mureṣanu şi Anton Pann au compus "Deşteaptă-te române", imnul naţional din 1989. Noi continuăm să dormim şi să visăm urât în timp ce alţii ne fură şi ne înrobesc.

Trezeşte-te române, până nu e prea târziu! Deşteaptă-te române şi du-te la vot pe 11 decembrie. Altminteri alţii o să-ţi hotărască soarta şi destinul. Somnul naţiunii, dar deopotrivă şi al raţiunii, naşte monştri. Ori, noi prin ignoranţă şi lipsa de spirit civic tocmai asta am făcut. Nu politicienii sunt de vină că 37% din populaţia României trăieṣte în sărăcie şi excluziune socială, sau că unul din doi copii (aproape 2 milioane) nu are de mâncare, că 3 milioane de români au fost constrânşi să-şi părăsească ţara pentru un trai decent, că bunicii noştri de la ţară trăiesc de pe o zi pe alta dintr-o pensie mizeră şi în condiţii medievale, că intelectualitatea ţării a luat calea exilului.

Noi, cetăţenii, suntem de vină, că doar noi i-am făcut pe politicieni. După chipul şi asemănarea noastră. Şi continuăm să-i votăm. Şi în decembrie îi vom vota doar pe acei politicieni, unii chiar noi, care doar promit că fac, deşi în viaţa lor profesională, socială sau chiar politică nu au făcut nimic.

Bună dimineaţa, România! Trezeşte-te!

Remus Borza
Un român care votează

08.12.2016

Declaraţie de intenţie

De ce bârfe?
De ce anonimat?
Simplu.
Pentru o comunitate mică cum este a noastră, libera exprimare în spaţiul public este un lux pe care şi-l permit doar o mână de oameni. Dacă eşti bugetar ai şefi care sunt ancoraţi politic şi nu-i bine să-i superi, dacă eşti lucrător la privat trebuie să fi atent să nu superi angajatorul sau vreo rubedenie a acestuia. Anonimatul este colacul de salvare al celui oropsit. Măcar să-şi descarce ce are pe suflet şi să beneficieze de câteva ore-n plus de somn.
Oricine poate posta orice. Aici puteţi publica comentarii care stau în spamul altor bloguri. Nu există cenzură.